Ca mulți dintre fotografi, îmi este greu să mă exprim prin cuvinte, mai ales atunci când trebuie să spun câte ceva despre mine…Mă “confund” cu fotografia de prin 1992, atunci când am pus mâna pe primul aparat de fotografiat rusesc, iar la scurt timp, această cutie magică a devenit prelungirea mâinii mele!Fascinația de a imortaliza timpul prezent pentru posteritate este moștenită pe cale paternă, și a apărut într-o zi când am descoperit clișeele total de neînțeles ale tatălui meu pe care „uitase” să le predea securistului într-o seară nefastă în care îi confiscase toată partea materială din pasiunea aceasta minunată numită „fotografie”. Atunci, tatăl meu s-a transformat în cel mai mare magician… A făcut întuneric în cameră, a luat o veoză, ceva lupă, o hârtie dreptunghiulară foarte zgrumțuroasă și… magie… a apărut o imagine pe care mi-a dat-o în mână și mi-a spus să mă uit atent la ea când aprinde lumina, pentru că în câteva secunde… dispare… și chiar așa a fost!!! Iar magia aceasta încă durează și astăzi!De atunci am făcut multe fotografii, dar încă nu mă pot numi „fotograf”, la fel cum nici maestrul Mircea Bârsan Vova, profesorul meu de fotografie, nu se intitula „fotograf” cu toate că este unul dintre cei mai mari fotografi ai generației lui, de la care am învățat multe tehnici, reguli, cum să stăpânesc aparatura, setările etc… dar cel mai bun profesor mi-a fost practica, așa cum de fapt ne-a și „ordonat” maestrul Vova!Mulți ani mai târziu, digitalul a pus stăpânire pe această lume minunată, moment în care ceva din magia de altă dată… a dispărut, dar ne-a deschis alte orizonturi și a devenit mult mai accesibilă publicului larg!De când este așa de accesibilă, este o bucurie enormă să văd cum tot mai mulți oameni descoperă această magie, iar din această cauză, în 2017 împreună cu o mână de pasionați de fotografie, am pus bazele asociației de fotografie Artografica, care face tot felul de acțiuni specifice, de la întâlniri regulate cu pasionații de fotografie, la cursuri, ture foto, workshop-uri, expoziții, proiecte etc…Am participat la mai multe jurizări în care misiunea de a alege „frumosul cel mai frumos” a fost foarte dificilă, dar cum nu se poate defini „frumosul”, care este în viziunea fiecăruia diferit, încerc să fiu cât mai inexplicabil când mi se „pune pata” pe o imagine genială! Desigur, „o imagine genială” cu siguranță respectă regulile scrise și nescrise ale compoziției, setări corecte… exprimă ceva, are acea poveste fantastică pe care o spune la prima vedere și multe altele…Încerc să închei aici vorbăraia despre mine și să lăsăm imaginile să spună povești!

Lumină bună!!!

Ștefan!